miercuri

Seashell

Sa-mi lasi primavara, noptile dezvelite
si umarul meu acoperit de flori
Sa-mi lasi primavara timpul in pace
si cartile in forma de aripi si nori
Sa-mi lasi primavara mugurii, s-aud cum
infloresc in mine
Sa-mi lasi primavara iubirea-n cuptor
iar seara cand ma intorc sa o gasim gata dospita
si infometati sa gustam bucata cu bucata,
pana ametim.

Am crescut dincolo de mare, intr-o scoica
de pe malul marii si in fiecare dimineata
auzeam valurile triste cum ma poarta in adanc


Opreste-mi trenul din piept si mormantul de
ingeri din spate.

miercuri

Scri(s)oare?

Ne-am desfacut reciproc sufletul
intr-un loc pustiu,
in timp ce soarele iesea triumfator dintre nori,
si vantul ne mangaia sentimentele ascunse,
bine pastrate de-a lungul timpului.
Cantecele surde ne-au atins pana si umerii
goi si lipsiti de inspiratie.
Ar fi fost inima mea transparenta
si neglijata
rupta precum o coarda de vioara
cu sangele tremurand;
Carne devorata numai de artisti boemi
as fi fost, daca as fi gasit iubirea
intr-o dimineata la tine in suflet.
Si stii de ce? Pentru ca tu degeaba ai iubire in vene
daca nu stii sa (mi-)o daruiesti.


"Imi pare teribil de rau ca eu sunt cel care-ti spune asta, insa nu vei fi niciodata fericit."

joi

Versuri in nuante

Nu spune nimic in seara asta,
vreau sa aud doar respiratia ingerilor trecuti 
spre un rai
Faci un pas si cazi intre noi,
desculti dar plini de vise
atinsi din nou de falsitatea acestei iubirii
pe care o traim murind.

Umblam cu soarele-n suflet,
cu-o chitara in spate
si speram sa ajungem departe.

Mirosi a mare, a idei turcoaz ascunse
peste umerii tai un parfum de primavara 
ma doboara,
rostogolindu-ma ca o emotie intre buzele tale
si palmele mele.

Eu plec, dar tu asteapta-ma cu bratele si
cearsafurile deschise, ca pe o raza de lumina 
ce strabate dimineata ochiul tau.

sâmbătă

Un poem si-o chitara

Vino seara cu inima stricata
si stai cuminte asezat langa un inger
in timp ce eu iti fur pentru cateva clipite
inima si ti-o repar.
Si apoi sa ma lasi sa te sarut cu aripile inlauntrul meu
fredonand un cantec la chitara.
Eram doi indragostiti uzati
de atata dragoste, de prea multa liniste.
Scriam poemele direct pe trupul tau
iar tu te jucai cu melodiile in parul meu,
miroseam a vin si primavara parca ne facea cu ochiul.

Iubeam diminetile calduroase pe balconul tau
la ultimul etaj
am invitat norii la o cafea
si ingerul ne canta o serenada
erau dimineti perfecte, cu imbratisari divine ale soarelui.

Photo belongs to AmineLus